Stii cum e cand iti este teama de ceva, cand speri ca acel ceva sa nu ti se intample niciodata pentru ca doar gandul la el te ingrozeste. Si deodata ti se intampla. Nu realizezi atunci, dar, intr-un fel foarte ciudat, momentele in care ti se intampla lucruri ingrozitoare, lucruri de care ti-a fost teama toata viata, momentele alea sunt momente in care simti intr-adevar ca traiesti. Adrenalina? Asta e? Devii dintr-o data extraordinar de constient de absolut tot ce este in jurul tau. Si nici macar nu-ti dai seama decat poate mai tarziu, cand rememorezi. De trotuare, cladiri, copaci, strada, lipsa oamenilor, prezenta raului, pericolului, ideea clara ca trebuie sa faci ceva, sa gasesti o solutie care sa te scoata din situatia asta, si cat mai repede inca, de aer, de deschiderea spatiului in care te afli, de locul exact in care se afla fiecare obiect din jurul tau etc. Realizezi atatea lucruri... Si toate se intampla intr-o fractiune de secunda. Absolut tot in jurul tau devine de o claritate uimitoare. Si nu mai exista frica in secunda aia. Exista inainte si dupa ce se termina tot. Cand ai timp sa constientizezi, sa analizezi tot, sa raportezi tot ce s-a intamplat la ce stii. Asta e adrenalina? Asta e efectul ei?