Wednesday, October 15, 2008



Melodia asta-i ca un film.
Imi umple creierul. Ma ridic si ma uit pe fereastra. O printesa neagra prinsa intr-un turn de fildes; de cine nu se stie inca. Trista, resemnata, se uita prin sticla mincinoasa a ferestrei ei. Sticla care o tine departe de tot ce-i afara, de toata viata ei care-ar fi putut sa fie, care-i arata… Bine ca macar poate sa vada afara. Incepe sa se intunece, chiar se transforma tot intr-un film intunecat care-o tine captiva, linistit ca nu poate sa scape. Dar ea se gandeste; tot timpul se gandeste la cum sa evadeze. Si simte ca se apropie ziua. Nu se poate baza pe un calaret necunoscut, nu-l poate astepta atata vreme. Vantul… se vad copacii goi si neobusnuit de inalti, ii misca vantul parca inadins spre ea, pasarile… ciorile sunt agitate, le vede aproape cand trec prin fata ei, parca vin sa se prezinte… Sau poate se uita la ea, vor s-o vada? Le vede ochii. Toate simt. Ce vis ciudat…
Bataia din usa temitei ei o face sa se intoarca de la fereastra rautacioasa. Incet, hipnotic… A venit sa-i spuna ca a mai trecut un an si ca e din ce in ce mai bine. In curand o sa dispara de tot nevoia de-a evada, o sa se obisnuiasca si cu lipsa luminii… si cu el… O sa-i para din ce in ce mai frumos chiar, pan-o sa ajunga sa-l iubeasca, sa-l adore. Asa s-a intamplat cu toate… Zambeste indulgent si increzator. Toate l-au urat la inceput. Ea nu spune nimic. Nu zambeste, nu plange, nu ofteaza, nu face nici un gest. Se uita la el, il asculta. Ea se gandeste inca. O trece un fior insa: i s-a parut pentru o secunda, nu mai mult, ca parul lui negru, lung luceste altfel astazi. O secunda si-a disparut ca o naluca; nici nu poate fi sigura daca s-a intamplat sau nu. El o priveste. Tot timpul o privea; chiar si cand nu se uita la ea, o vedea mereu. Si a vazut si acum, zambeste multumit. A vrut sa vina sa o mangaie, sa o linisteasca, dar s-a intors si-a iesit. Era prea devreme.
Ea ramasese neclintita in mijlocul odaii. Stie fiecare coltisor, fiecare fir de pai, patul, scaunul, masa la care scrie din cand in cand… Toate sunt intunecate, pana si lumina din cele doua torte e intunecata. S-a gandit la toate paginile pe care le scrisese si care disparusera in momentul in care atinsesera sticla, in momentul in care iesisera din mainile ei… N-o sa-l iubeasca niciodata.