Thursday, June 14, 2007

Am o floare.
- Ia uite, floarea asta iar s-a pleostit.
- Pai, da. Ca n-are cine sa-i puna apa. Asteapta sa-i pui tu. Depinde de tine ea.
Dialog cu mine.
Dar in momentul in care imi ziceam chestiile astea ma urcam linistita in pat cu sticla de apa in mana si m-a lovit: asa e. Depinde de mine. M-a intristat fantastic treaba asta. Deci traieste daca vreau eu sa traiasca. Groaznic! Pentru o fractiune de secunda i-am simtit nevoia, setea, frustrarea, neputinta, tristetea, frica, resemnarea… Si mi-a venit sa plang. Nu stiu de ce, dar ma ingrozeste gandul ca ea traieste daca vreau eu sa traiasca, ca depinde de mine… Pentru atat de putin. Nu trebuie decat sa-i pun apa. Ma simt atat de vinovata c-am lasat-o sa se apropie de moarte de atatea ori si ca i-am dat abia dupa aia apa de care are nevoie… Ma doare ca e supusa vointei mele?… Pentru ca nu se poate apara si pentru ca eu as putea sa-i fac rau doar prin indiferenta, ignoranta. De asta ma doare si de asta mi se pare groaznic ca depinde de mine ca sa traiasca.

Tuesday, June 05, 2007

Devenim defensivi cand vine vorba de preferintele noastre, de gusturile noastre? De ce? Ne identificam cu parerile celorlalti despre lucrurile care ne plac?
Ieri m-am ratoit la un prieten pentru ca mi-a spus ca din toate preferirtele mele din anumite liste gasise una singura care i se parea interesanta. Lasand la o parte starea de irascibilitate cu care m-am luptat toata ziua ieri, m-am enervat imediat si am reactionat. Poate putin mai liber decat as fi facut-o in mod obisnuit, putin mai lipsit de tact. De ce? In definitiv fiecare are dreptul la opinie si o are. Pe mine nu ma afecteaza in nici un fel parerea lui diferita de a mea despre aceleasi lucruri. Atunci de ce m-am simtit jignita?...
Mi-am petrecut restul serii in mijlocul unei batalii micute inauntrul meu. M-am simtit prost imediat, mi s-a parut c-am exagerat si ca nu era cazul sa ma zburlesc asa si mi-am si cerut scuze, pentru ca e un prieten bun pe care n-as vrea sa-l jignesc (asta e samuraiul alb); in acelasi timp, ma enervam din nou cand imi aminteam care a fost motivul reactiei mele iritate si-mi ziceam ca e perfect indreptatita, ca nu e cazul sa-mi justific alegerile in fata nimanui, decat poate a mea, ca trebuie sa ma accepte asa cum sunt (asta e samuraiul negru).
Cred ca nu mai e vorba de pareri diferite pur si simplu…