Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine ma distrag cu totul greselile gramaticale (si aici sunt incluse si cele de punctuatie) atunci cand citesc ceva. Nu mai sunt atenta aproape deloc; nu pot sa urmaresc un text scris gresit; nu pot sa-mi imaginez (asa cum fac de obicei) ce citesc. Si nu pot sa nu ma intreb de ce anume totusi oamenii, romanii au uitat sa se exprime corect romaneste. Nu pot fi in nici un caz indulgenta si refuz sa trec cu vederea! Nu am pretentia ca eu sunt “fara de greseala”, dar stiu ca in momentul in care nu sunt sigura de ceva, ma interesez, caut, iar cand gasesc o greseala la mine sau mi se atrage atentia aspra uneia (pentru ca accept, ba chiar sunt recunoscatoare), nu trec peste ea cu indiferenta, “lasa, ca intelegi tu ce vreau sa zic”, ci o corectez; spre deosebire de generatiile noi care sunt din ce in ce mai agramate.
Nu mi se pare normal ca, doar pentru chestia asta, am inceput sa apreciez din start mai mult oamenii care scriu si vorbesc corect romaneste. Nu mi se pare normal ca a inceput sa ma bucure cand dau peste cineva care se exprima corect, nu mi se pare normal sa-i fiu recunoscatoare ca-si cunoaste limba.
Eu nu inteleg de ce… imi este imposibil sa pricep… De ce, de exemplu, pun 2 puncte “de suspensie” sau dimpotriva o puzderie, cand semnul corect de punctuatie este format din 3 puncte mari si late?!
Ma rog. Cred ca suntem “DOOM”-ed sa ne modificam limba si regulile (care au functionat foarte bine pana acum) dupa cum dicteaza “limba vorbita” de actualele “generatii de maine”.
O sa ma scuzati, va rog, daca o sa refuz sa ma supun.