- Nu mai am ce sa spun. M-am golit, ii arunca in fata cuvintele si isi lipi buzele una de cealalta ca pe niste porti imense si greoaie ale unei cetati care si le inchidea pentru ultima data. Isi lua privirea de la el, iar capul i se apleca sub resemnarea hotarata.
El se uita in continuare la ea. Chiar asa era? Chiar nu mai era nimic de spus? Asta a fost tot? S-a terminat? Nu durea, dar era ciudat. Era ciudat ca nu durea.
Erau bruneti amandoi. Ea… nu se uratise, dar se neglijase de la o vreme, iar acum parea gri. Amandoi erau tristi… si trecuti… Obositi. De relatia asta?... Hm… Da, era timpul, dar era ciudat. Sa inceapa sa-si separe obiceiurile si sa si-l scoata fiecare pe celalalt din viata lui, sa faca atatea lucruri singuri sau… cu alti oameni? E posibil? El zambi trist. Maine o sa fie mai bine. Deja incepuse sa simta ca se trasforma intr-un copac si ca radacinile mai aveau putin si ajungeau in miezul pamantului. “Te iubesc!” Suna ciudat de familiar… Devenise familiar, nu mai era fior. Da, venise timpul. Se golisera unul pe celalalt fara sa-si dea seama. Se hranisera unul din celalalt prea mult, nu mai ramasese nimic.
Statura asa un timp, fara sa spuna nimic, in camera cu lumina apasatoare, dar gandindu-se la acelasi lucru. Amandoi vedeau pietrele care ajunsesera…
Se mai uita o data la ea… Incerca s-o vada din nou frumoasa asa cum o iubise la inceput… Dar nu putu si-si intoarse privirea.
Nu mai ramasese altceva de facut decat sa iasa amandoi din camera cu lumina apasatoare si sa paseasca.